COMUNICAT

Istorie Ianuarie 3, 2012

Aflat inca sub socul acuzatiilor defaimatoare si neintemeiate care mi s-au adus in ultimele zile, vreau sa precizez urmatoarele:

  1. E greu de crezut ca un preot, care ar prezenta un comportament deviant, de genul celui de care sunt acuzat, se manifesta doar in legatura cu 2 persoane. Sunt  preot de 18 ani si am spovedit in aceasta perioada zeci, poate sute, de adolescente, si nu mi s-a reprosat niciodata faptul de a fi purtat dialoguri indecente sau ca as fi recurs la gesturi nepotrivite in timpul Spovedaniei sau in alte situatii.
  2. Daca o persoana devine victima unui comportament sau unor gesturi nepotrivite, modul cel mai firesc este sa se adreseze institutiilor statului abilitate in a clarifica, eventual a sanctiona, cele reclamate. Ori in aceasta situatie s-a preferat „ strigatul in strada” si dezvoltarea unui scandal mediatizat la nivel national. Din pacate, cei care au iscat acest scandal nu realizeaza ca raul cel mai mare nu mi l-au facut mie, ci propriilor copii, iar ei vor purta aceasta povara a acuzatiilor nedrepte aduse preotului duhovnic.
  3. Sper sa se gaseasca si persoane care sa aprecieze numeroasele realizari de ordin pastoral-misionar, administrativ-gospodaresc si filantropic, si in acelasi timp sa beneficiez de prezumtia de nevinovatie in conditiile in care sunt defaimat, „pus la zid”, fara sa fie prezentata nici o dovada a faptelor si vorbelor care mi se imputa.
  4. Daca m-am dus cu domnul primar acasa la familia Ilas, nu am facut-o ca sa imi cer scuze, asa cum s-a zis, ci am vrut sa stau fata in fata cu cei care incepusera sa raspandeasca aceste acuzatii, eventual sa aflu motivul lor. Deasemenea tin sa precizez ca nu am recunoscut, cum iarasi s-a afirmat, pentru ca nu am ce recunoaste din cele de care sunt acuzat.
  5. Iau toata aceasta grea lovitura ce mi se aplica de cativa credinciosi, ca pe o incercare ingaduita de Dumnezeu spre  intarire in credinta si nadejde.
  6. Desi sunt orfan atat de mama cat si de tata, am o familie fericita si frumoasa, care sufera alaturi de mine cu speranta ca acest cosmar va trece, si Ma voi ruga pentru cei ce ma urasc, voi binecuvanta pe cei ce ma prigonesc.

                                                                                                                                                    Paroh, Pr. Mihai Cozma

Scurt istoric al Parohiei Bădeni

Biserica satului are hramul “Buna-Vestire” (25 martie) şi a fost construită în anul 1845 de Mihai Cantacuzino-Paşcanu, proprietarul moşiei Bădeni pe atunci. Biserica, în formă de corabie, are zidărie de piatră, grosimea zidului fiind de 80 cm şi se compune din Altar şi Naos, luminate de 5 ferestre în stil bizantin. Pridvorul actual a fost adăugat ulterior. Pictura a fost realizată în anii 1989-1990. Deşi biserica nu are lucruri de valoare patrimonială, este foarte frumoasă, modernă, fiind dotată cu încălzire centrală, aer condiţionat, mochetă şi toate cele necesare cultului: icoane şi candele noi, sfinte vase, veşminte, cărţi de cult (toate fiind realizate sau înnoite de pr. Cozma Doru în ultimii 4 ani), etc. Accesul în curtea bisericii, care este împrejmuită de un gard de piatră, se face prin cele 2 porţi din fier forjat, iar aleea de beton recent turnată te conduce fie spre biserică şi cimitir , fie spre casa socială sau clopotniţă.

Casa praznicală, începută în anul 2006 şi finalizată în 2009, este foarte frumoasă, modernă şi complet utilată: bucătărie cu aragaz, frigider, mobilier adecvat, 100 seturi veselă de porţelan şi tacâmuri de inox, apă curentă, gresie şi faianţă, spoturi luminoase, s.a.. Pe lângă obişnuitele agape ce se ţin aici, anual au loc diverse activităţi sociale şi culturale cum ar fi cercurile de pictură şi desen bisericesc pentru copii, cateheze cu copii şi bătrâni, proiecte sociale de genul “Cum să devenim părinţi mai buni” organizat de Primăria Scobinţi în colaborare cu Fundaţia Holt România şi bine-nţeles Parohia Bădeni, proiect prin care s-a urmărit sprijinirea copiilor şi familiilor acestora în vederea reducerii factorilor de risc, neglijare, exploatare, instituţionalizare, abandon, promovarea dreptului copilului de a avea o familie proprie şi de a beneficia de servicii sociale complexe, menţinerea unităţii familiale şi educaţia parentală.

Casa parohială a fost construită în perioada 1996-1999 dar a fost radical reparată şi modernizată în perioada 2005-2006 de către noul paroh venit la 1 octombrie 2005 (montat parchet, reparat plafoane, modernizat baie si bucătărie, incălzire centrală, aer condiţionat, izolaţie, geamuri şi uşi termopan, alei şi curte betonate, garaj, aducţiune reţea gaz – singurul beneficiar al gazului din tot satul)